Mărturisesc: nu știu să fiu fericită de una singură. N-am știut niciodată. Și mi-am dorit mereu să fiu alături de cei dragi. De ce credeați că mi-am numit blogul La drum cu Apolodor? E unul din cele mai simpatice personaje și își caută mereu locul în lume. Călătorește către Polul Sud, în căutarea familiei, chinuit de dor, de spaima că va muri singur, uitat de toți. De nicăieri, mereu apar prieteni de nădejde. Îl ajută să mai parcurgă o etapă a drumului, apoi se despart... Ca-n viață. Și iar călătorește singur, mânat de dor.
Chinul meu e același, dar n-are cine-l prezenta artistic. Plecată de acasă, n-am nimerit chiar la circ, dar ... Generala, liceul, facultatea, primii ani de muncă.... Departe de cei dragi, de cei mai mulți dintre cei dragi. Am cunoscut prieteni buni, grozavi, frumoși, oameni care mi-au modelat sufletul, m-au încurajat să visez, m-au ajutat să ajung mai aproape de mine.
Timidă, retrasă, dornică de frumos. Plus muulte alte calități și defecte. Mă bucură când sunt veseli cei din jur și mă pot bucura și eu, când orice tristețe care ar putea veni se lovește de priviri deschise, de voci cunoscute, de gânduri sincere, de bunătate și de dăruire. De acasă.
Uneori l-am găsit pe acasă chiar acasă. Alteori a trebuit să merg ceva mai departe ca să-l aduc pe acasă lângă sufletul meu sau ca să-l găsesc în oamenii frumoși de departe. Au existat și momente când am crezut că acasă nu e de aici, ci dintr-o altă lume, de dincolo. Și m-am gândit că n-ar fi rău nici așa. Gândite astfel, lucrurile de aici nu-și merită marele zbucium cu care le înconjurăm. Și lucrurile se simplifică și chiar capătă o transparență prin care poți vedea dincolo.
Mai ales de sărbători, e bine ca oameni dragi să-ți fie aproape. Ca sărbătoarea să poată coborî în sufletele noastre de simpli muritori. Azi mi s-a părut că mama, tata, bunica și bunicul și toți cei dragi au fost cu noi la masă. Pentru că am stat la masă cu oameni buni și frumoși. Și am putut înțelege, așa, într-o clipă, cum toată lumea poate fi cuprinsă într-o parte a ei. Cum acolo unde sunt adunați doi în numele iubirii este iubirea însăși. Ce dor mi-a fost de oameni buni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu