luni, 29 decembrie 2014

Daruri care fac sărbătorile de neuitat

    Una din provocările specifice anotimpului  este aceea de a găsi cele mai potrivite jucării bune de pus în traista Moșului. Cu un copil de 5 ani și patru luni și unul de 1 an și două luni, am căutat jucării care să-i bucure pe fiecare în parte, dar și jucării care să-i apropie, să le dea prilejul de a se descoperi unul pe altul. Îmi doream, apoi, jucării care să-i stimuleze, să le pună mintea la lucru, să-i facă să le folosească minute bune, concentrați, fără a se plictisi. Și-mi doream să evit capcana de a alege obiecte care să-mi stârnească mie interesul iar pe ei să-i lase indiferenți. 
     Una dintre cele mai simpatice jucării a fost produsă în atelierul celor de la Creative Boutique. Ce a ieșit, vă las să constatați în imaginile de mai jos. Crăciunul ne-a lăsat timp să descoperim o parte din posibilitățile acestor mici bucățele de lemn, atât de simple în aparență, atât de provocatoare în fapt.
     Câteva detalii, totuși. Când a sosit pachetul, eu m-am întrebat cum se vor juca, nu aveam o idee clară despre ce vor fi în stare să facă. Mi-am propus să am răbdare, să-i las pe ei să caute propriile răspunsuri. Treptat, Matei s-a apropiat de cercurile secționate diferit, le-a studiat, le-a pipăit și a dat frâu liber imaginației.

  Primul ivit - Știrbul sau Furia Nopții, celebrul dragon din Călăreții dragonilor, zburând deasupra valurilor.





  Apoi, au apărut o gărgăriță, două.



 



  Au apărut omizi, flori, fluturi, o furnică, câte-un paianjen fioros.










     O mare și un palmier sub soarele arzător. O barcă legănându-se pe valuri. Și povestea lor. De fiecare imagine se lega câte o mică poveste, pe care meșterul mi-o relata înfocat.




  
   Voi reveni asupra acestui mic articol. Sunt curioasă cât de multe idei vor prinde chip din ingeniosul puzzle primit în dar de Crăciun. 



duminică, 21 decembrie 2014

Daruri pentru cei mici - trei câștigători


 Primul concurs cu premii în cărți pentru copii, desfășurat pe acest blog, s-a terminat. Mulțumită  Editurii Crișan, avem trei cărți de dăruit.

S-au înscris la concurs 16 cititori:

John Smith
2. Irina
3. kleoby
4. Maria
6. Diana Purice
7. Iulian Tagarcea
8. Adina
9. Oana Jalba
10. Anca
12. Ramona Raruta
13. Oana Apetri
14. Elena L
15. Silvia Cojocea Nicolae

16. Zoica Gherghina

 Cele trei cărți merg la:

1. Irina- Povestea lui Moș Crăciun






2. Maria - Cei trei purceluși




3. Adina - Nemuritoarele povești clasice


.

Vă rog să mă contactați în 3 zile, lăsând un comentariu la acest articol sau pe FB. Pe 24 voi face o nouă extragere în cazul în care îmi lipsesc adrese.

 Cu mult drag, vă urez un Crăciun fericit și lectură plăcută!





marți, 16 decembrie 2014

Pași spre Crăciun și un dar pentru cei mici

    Perioada aceasta premergătoare Crăciunului mi se pare incompletă fără sentimentul pe care-l trăim dăruind. Și pentru că mie chiar îmi sunt dragi cărțile pentru copii, azi am ales trei cărți pe care să le punem sub bradul celor mici. Au sosit ieri de la Editura Crișan, una dintre editurile noastre favorite, despre care am mai scris aici.
  Dar din dar. Vă voi ruga să urmați pașii de mai jos și voi pregăti cele trei pachețele care vor face dimineața de Crăciun un pic mai veselă unor mici cititori.


1. Dați like paginii Editura Crişan.
2. Dați like paginii La drum cu Apolodor.
3.Dați share (distribuiți) public acest articol.
4. Lăsați un comentariu în care să prezentați una dintre cele mai frumoase cărți pentru copii pe care ați citit-o vreodată. 

 Cărțile pe care le puteți câștiga sunt următoarele:


1. Povestea lui Moș Crăciun






2. Cei trei purceluși





3. Nemuritoarele povești clasice





Concursul va dura doar cinci zile, de azi, 16.12.2014, până pe 20.12. 2014, iar câștigătorul va fi extras pe 21 decembrie.

 Spor la scris și cărți cât mai bune pentru ore de lectură nesfârșite!

Primul meu concurs organizat pe blog



... și primul câștigător. Random a decis că volumul lui Adrian G. Romila va merge la Apetrei Costin.
Aștept datele de contact, Costin! Lectură plăcută și sărbători frumoase tuturor!


P. S. Următorul concurs va avea drept premiu o carte pentru copii.  Îmi doresc ca, de Crăciun, un pui mic să stea în brațele părinților și să răsfoiască o carte primită în dar aici, pe blog.


miercuri, 10 decembrie 2014

Pași spre Crăciun - o altă zi

  Zilele trecute am realizat cât de util e un mic plan pentru a reuși să ne împărțim cât mai bine între ceea ce trebuie să facem și ceea ce ne bucură să facem. Cum planul ne-a reușit, în mare, dar de darea de seamă nu ne-am mai ținut, azi notez câteva idei de bază.

1. S-a adeverit povestea cu fă-ți un plan ca să aibă divinitatea de ce se amuza. Eu am făcut proiectul, copilul cel mare febra. La fel de mare ca lista mea de activități. De aproape 39 de grade. Trei zile la rând. Cireașa de pe tort - o iritație care povestește despre un pojar, nu despre o simplă răceală. Deci, acum vom lucra și de nevoie. E de stat în casă.

2. N-am reușit să ne facem felicitările. Că-s prea multe de făcut. Și le vrem pe toate. Am adunat muulte materiale, poate ne ies, până la urmă.

3. Felicitările n-au ieșit, au ieșit, totuși, ceva plăcinte, prăjituri, neincluse în plan. E bun și la așa ceva planul, să știi de la ce te abați.

4. Când sunt multe de făcut, o bunică e perfectă. Și vremea e la fel, așa că stăm mai pe lângă foc și depănăm povești. Asta când nu fugim după Maria, care s-a decis că-i vremea să lase și antemergătorul deoparte și să meargă, pur și simplu.

5. Când nu merge, mândra vorbește. A început cu nu veau, lașă-mă, papușa, a u Maiuca, de la Tei-Tei a trecut la Matei, anunță veselă ce și când face, ne explică și unde face, cere sonor de mâncare (Papa!), de băut. Una peste alta, ne cam înțelegem. Slavă-Domnului!

6. Am fost la primul nostru bazar umanitar și a fost frumos, frumos. Musai să povestesc separat despre călătoria cărților Usborne la Club Creative +. Partea frumoasă e că mămicile își doresc și ele să repete experiența.

7. Cred că mediul virtual e ca o bibliotecă. Depinde de mine să caut drumul ce mi se potrivește, să citesc/ghicesc cărțile după copertă, să intuiesc, din câteva cuvinte, ce se ascunde dincolo de tastatură. Îmi place când (și) din mediul virtual se desprind oameni faini și atât de reali. 

8. Azi ne jucam mai puțin dacă Roxanei nu-i prisosea plastelina făcută în casă și dacă nu o împărțea cu noi. Și aici eu citesc așa: munca mamei e mai ușoară și mai plăcută când o face alături de alte mame. Ce-am făcut noi cu pastelina? Decorațiuni de brad, numai bune de pus ca atare în pom sau de decorat suplimentar cu niscaiva culori.


Plastelină home-made








Lapte de la pieptul mamei — Mama's Milk, 

de Michael Elsohn Ross, cu ilustrații de Ashley Wolff


   Acum câteva zile, prietena unei prietene  născut. Copilul e bine, dar... plânge. Ne se satură, spune mama. Prietena mea ar vrea să o ajute, dar tot ce îi spune mamei se lovește de un zid de idei care sunt în mintea mamei și a celor care o înconjoară de mult timp. Soțul și mama-soacră îi dau sfaturi, o protejează, au grijă să fie și copilul bine, mai ales să nu plângă. Și o sfătuiesc, cum altfel, să-i dea lapte praf, să nu se mai chinuie cel mic. 
   Prietena mea se retrage. Se întreabă ce i-ar putea spune ca să ajungă la ea, să-i dea curaj că poate continua alăptarea exclusivă, că laptele este acolo și nu e nevoie de supliment, că plânsul nu se traduce doar prin foame, că îi va fi bine celui mic mai ales dacă mama va fi mai liniștită și-l va ține mai mult lângă ea. Decide că îi va vorbi și o va lăsa pe ea să decidă, să aleagă ce i se potrivește. Admir decența ei și răbdarea, blândețea cu care se apropie de mamă. Și-mi aduc aminte de mine, de cât repede mă implic în fiecare poveste despre naștere, alăptare și copii. De cum iau lucrurile prea personal, cum am senzația că toți copiii sunt ai mei, cum mi-aș dori să fie toți bine, lângă mama, nu lângă păturică, nu lângă ursuleț.
   Fără să vreau, remarc cât de multe lucruri știu cei din jurul meu despre alăptare. De la copii de grădiniță, până la oameni în toată firea. De ce remarc? Pentru că am copil mic și, invariabil, prima întrebare e:"- Încă o mai alăptezi? Da?! Și cât timp îi mai dai?" 
   Răspund, mai pe lung, mai pe scurt, fără să insist, că e cazul să decidă ea cât vrea să mănânce, eu încerc să o ascult, să văd ce-și dorește.
   După acestă  introducere, urmează poveștile despre alăptare, multe povești despre eșecul în alăptare. Le-am auzit de la un copil de clasa a II-a ("fina mea nu a avut laptele bun, nu se sătura bebelușul, așa că i-a dat lapte praf"), de la femei cu părul alb care-mi spuneau cum și-au sfătuit fetele să dea lapte praf nepoților pentru că le moșteneau și aveau laptele apă, prea slab ca să se poată sătura copilul, de la tați sau de la mămici, de la medicul meu de familie ("-Dați-i lapte praf, doamnă, nu mai chinuiți copilul"). 
   Ce mă miră cel mai mult este felul în care prezintă diverse mituri despre alăptare cei care trăiesc în zona rurală sau în micile orășele, la casă, unde au, în continuare, multe animale pe lângă ei. De ce mă mir? Pentru că într-o viață trăită într-un astfel de orășel, am văzut mereu pui și mame. Și nu am avut niciodată ocazia să constat că un animal a renunțat să alăpteze. Poate și pentru că pisicii, căpriței, oiței nu-i spunea nimeni că nu poate. Am văzut, totuși, situații în care părea că puiul nu se satură și gospodarul îl mai punea și la o altă mamă să sugă. Dar se întâmpla rar, mult mai rar decât aud în jurul meu că le se întâmplă mamelor de pui de om.
     Pe fondul acestor nedumeriri ale mele, mi-am dorit să știu cât mai multe despre alăptare și, mai ales, să-mi ajut copiii să perceapă alăptarea ca pe ceva firesc, natural, necesar. Mi-am dorit ca puiul meu mai mare să știe că și el a fost alintat, iubit, hrănit, că timpul pe care mama îl acordă surioarei lui i-a fost acordat și lui, că surioarei îi este necesar și că nu este doar un timp pe care ea i-l răpește fratelui mai mare. Ușor, ușor, a început să înțeleagă, să accepte. Mai mult, o mângâie și mă trimite să o hrănesc, să crească mare și dornică de joacă cât mai repede.
   Zilele trecute, la o întâlnire cu alte mămici, am făcut schimb de cărți. Am dat cartea lui Jack Newman, Alăptarea pe înțelesul tuturor, și am luat Lapte de la pieptul mamei a lui Michael Elsonn Ross, care mă făcuse curioasă de ceva timp. Mă gândeam că-i va face plăcere lui Matei să citim din ea, iar Mariei știam cât de mult îi plăceau pisicile, deci măcar coperta urma să-i stârnească și ei interesul. 

sursă foto

    Gândită să aducă informație utilă despre alăptare copiilor, cartea mi s-a părut frumoasă, simplă, poate un pic prea simplă. Mi-aș fi dorit un plus de informație, versuri mai multe și mai bine scrise, imagini mai multe din lumea animalelor. Mi-a plăcut, însă, modul delicat în care se prezintă alăptarea, nu în cuvinte multe ci în imagini sugestive: mame alături de pui, pe pământ, în copaci, în vizuini sau în apă, mame care ocrotesc, care alăptează, care-și leagănă puii fără să le fi învățat cineva.


sursă foto

sursă foto

   Mi-a plăcut că textul este scris și în limba rămână, și în limba engleză, deci cartea poate fi folosită și pentru exersarea limbii engleze, dând prilej copilului să stea mai mult timp aproape de imaginile ei, dar și aproape de ideile exprimate.
   Mi-s dragi pisicile. Imaginea de pe copertă (o pisică europeană, cu patru pui cuibăriți lână ea) mi s-a părut caldă, menită să atragă și să transmită starea aceea de pace, de bine pe care o trăiește o mamă care-și alăptează liniștită puiul. 
   Coperta cartonată sugerează ideea de carte rezistentă, pentru copii. Paginile, însă, spun că este o carte menită să fie răsfoită de copii mai mărișori, dornici să protejeze filele și conținutul lor prețios.
   Prima surpriză au fost imaginile de pe partea interioară a copertei, care este lăsată, în mod obișnuit, albă. Aici, spațiul este umplut cu imagini din lumea animalelor, cu mame alăptându-și puii. Reluate și în finalul cărții, imaginile anticipează și, apoi, fixează ideile de bază. Cine, unde, cum alăptează, care sunt mamele mai neobișnuite, cum dorm mamele, cât timp alăptează.
    Știați că laptele de cangur e roz? Nici eu. Și nici Matei, căruia îi sclipeau ochișorii vesel în timp ce afla. Pentru că pozele de pe spatele-copertei sunt micuțe, copilul caută atent detaliile. Așa se transformă o carte despre mame și pui alăptăți într-o carte de căutare, care va reține mult timp atenția unui copil. Ce de întrebări au căzut apoi asupra mea! Ce este vidra? Ce înseamnă iapă? Cine stă cu puiul de leu de mare cât timp mama lui este în larg, la pescuit? De ce dorm (și alăptează) liliecii cu capul în jos și în grup? De ce-și ține respirația puiul de delfin sub apă, în timp ce suge? De ce puiul de balenă nu suge, ci o lasă pe mama lui să-i pompeze lapte în gură? (Chiar așa, de ce?) De ce laptele de cangur este roz? Și apoi: "- Mami, uite, și doamna își ține bebelușul într-un sling!" Da, chiar sling era, bănuiesc că doamna evita unul dintre cele mai celebre mituri, poate pe cel al colicilor, ținându-și pruncul mereu aproape.
  Brusc, cartea a părut mai voluminoasă, pentru că ne-a trimis în căutare de alte informații, din alte surse. Apoi, versuri nu mai citisem de ceva timp, ne-am trezit recitând și amuzându-ne la fiecare imagine. Și pentru că citeam înainte de somn, ultimele rânduri din carte au făcut trecerea spre lumea viselor mai lină:  Cuibărește-te puiuț, nani, dormi în pace, 
                            Pieptul mamei îți va da laptele ce-ți place.

  M-aș bucura să-mi spuneți cum vi s-a părut vouă cartea și cum vedeți voi o astfel de carte pentru copii.
  
.


joi, 4 decembrie 2014

Crăciun 2014 - Calendarul nostru

   Perioada aceasta,de dinainte de Crăciun,mi se pare una dintre cele mai dense.E mult de lucru în casă, e mult de lucru cu noi înșine. Fără a avea un Calendar de Advent (îmi sună străin), simt nevoia de a pune pe hârtie câteva dintre micile proiecte pe care ni le propunem pentru zilele acestea. Fie și pentru că, așternute pe hârtie, ele își cer dreptul de a se concretiza. Pentru că au trecut, deja, primele zile din lună, constat că ideea funcționează, că Matei mă întreabă mereu ce mai avem pe listă, că el e cel care își dorește să respectăm programul.
    Cu sau fără un program, timpul acesta e unul al lecturilor intense, al introspecției, al privirii aruncate unui an plin, frumos și al speranței cu care privim spre noul an. Percep fiecare zi ca pe un fruct  pe care-l savurez, curioasă de savoarea fiecărei clipe. Ne întâlnim cu prieteni, ne bucurăm de bucuria copiilor, de felul în care cresc, ne pregătim de sărbătoare.


 Și pentru că stăm în casă mai mult decât în alte perioade ale anului, ne propunem ca până la Crăciun să facem și mici jucării, decorațiuni, dulciuri, daruri, toate cu gândul la cei dragi:

1. Glob de zăpadă - Noapte de decembrie
2. Brad din materiale reciclabile
3. Realizăm felicitări pentru cei dragi (cei mici), brățări din mărgele și albume de fotografii (cei mari-selectăm fotografii dragi și le transformăm în daruri pentru bunici - albume personalizate).
4. Facem o coroniță din lumânări și mandarine și decorațiuni-îngeri (din hârtie, carton, material textil).
5. Împodobim bradul.
6. Realizăm decorațiunile pictate pe ipsos vor completa imaginea brăduțului nostru.
7. Participăm la un bazar - cu donații în scop umanitar.
8.Realizăm scena nașterii Mântuitorului și personajele biblice. 
9. Citim din cărți despre Crăciun (le facem zilnic, de fapt, dar vor fi zile când vom insista mai mult pe ele).
10. Învățăm colinde.
11. Sortăm jucării, hăinuțe, cărți și facem pachețele pentru copii mai puțin norocoși (le completăm cu lucruri noi). Repetăm colindele, până în seara sfântă a Ajunului.
12. Gătim împreună, ceva ce le place copiilor în mod deosebit și decorăm cu simboluri de sezon.
13. Facem coronițe decorative pentru ușă și casă.
14. Confecționăm costumul pentru serbare (vântul).
15. Confecționăm ghirlande din fulgi de hârtie, din oameni de zăpadă. 
16. Folosim și cărțile de decorațiuni Usborne, pentru alte ghirlande, pentru îngerași, inimioare.
17. Pictăm pahare de sticlă cu motive de sezon și le transformăm în mici candele decorative.
18. Citim povești de Crăciun și confecționăm jucării din materiale reciclabile.
19. Desenăm, pictăm cu degetele și ne expunem micile creații de iarnă.
20.Citim povești de Crăciun și dramatizăm, folosind jucăriile din casă.
 21. Citim povești de Crăciun și repetăm colindele. 
22.Repetăm colindele și urăturile tradiționale.
23. Colindăm și pregătim ultimele detalii de dinainte de sărbătoare.
24. Mergem cu colindul la cei dragi.

Ne strecurăm prin programul încărcat și participăm la ateliere și întâlniri care să ne aducă cât mai multă bucurie în suflet.

Sursă foto


miercuri, 3 decembrie 2014

Mozaicul lunii noiembrie

  Cerul e gri, plouă sau ninge, e frig și bate vântul, deci e perfect pentru lectură. A mea și a celor mici. E bine și afară, e frumos și bine și în casă. Îmi alin nostalgiile cu muzica lui Ernesto Cortazar, mă joc, răsfoiesc cărți, răsfoiesc ceva file și prin mine. Mă întorc, apoi, la ochișorii mici care mă urmăresc prin toată casa, la zâmbetele lor luminate de perlele primilor dințișori.
  Mânuțele mici au învățat să mângâie, obrăjorii se apleacă și cer sărutări, buzele freamătă primele cuvinte, primele propoziții, exclamații de încântare, mici țipete de supărare. Ne uităm la ei și ne copleșesc sentimentele: când au părut, de unde, cum de sunt atât de frumoși? Ne amuzăm de fiecare descoperire,de micile lor încăpățânări, de încântarea cu care ne arată ceea ce  pot.
  Punct. De la capăt. Exersăm cum să fim noi.





marți, 2 decembrie 2014

Concurs - Radio în zăpadă, Adrian G. Romila

 
   Prima carte pe care o voi dărui aici, pe blog, e cartea unui scriitor cu o bogată activitate publicistică, Adrian G. Romila.
  Pe rând, în biblioteca mea s-au așezat cărțile lui: ”Imaginea Raiului în cultura populară. Eseu de antropologie” , ”De-a dragostea și drumul. Stații de lectură” , ”În drum spre sud. Roman de aventură”. 

   Ultima carte publicată , ”Radio în zăpadă” (Tracus Arte, 2014), a venit în dublu exemplar și mă voi despărți de unul dintre ele pentru a face o bucurie unui cititor iubitor de proză scurtă.




  
   Ce e de făcut?

1. Dați like paginii LaPunkt
2. Dați like paginii La drum cu Apolodor
3. Lăsați un comentariu în care să relatați cea mai frumoasă amintire legată de sărbătoarea Crăciunului.

Concursul va dura o săptămână, de azi, 3.12.2014, până pe 13.12. 2014, iar câștigătorul va fi extras pe 14 decembrie, cu ajutorul Random.org.

 Spor la scris și cărți cât mai bune pentru ore de lectură nesfârșite!










Pași spre Crăciun - Prima și a doua zi


   Încă de când Matei avea 2-3 anișori, am simțit nevoi de a marca, cumva, trecere timpului și apropierea de Crăciun. Ne era, încă, destul de străină noțiune de Calendar de Advent, dar nu ne era ideea că, pe măsură ce ne apropiem de Crăciun, ne pregătim sufletul pentru bucuria de a întâlni pruncul sfânt.
   Ca să-l fac să simtă că timpul acesta curge mai altfel, i-am cumpărat o carte care mi-a fost foarte dragă, o carte pe care am dăruit-o, mai apoi, și altor copii. Povestiri de Crăciun, cartea lui Tony Wolf (Editura Crișan), iese în evidență prin masivitate, la prima vedere, dar și prin finețea detaliilor, la o privire mai atentă.
     Coperțile se deschid și lasă să se vadă 24 de cărticele, menite să fie citite câte una în fiecare zi, de la 1 decembrie până în seara de Ajun. Noi citeam două, trei, le reluam, lui Matei îi venea greu să renunțe la bucuria întâlnirii cu animalele din pădure. În mâinile lui, cărticelele micuțe păreau jucării. Le studia atent, ne amuzam imaginându-ne că sunt făcute de spiridușii lui Moș Crăciun. Iar în seara de Crăciun, fiecare cărticică se odihnea pe câte o crenguță de brad, prinsă cu un fir galben, ca un globuleț. În cei patru ani care au trecut de când o avem, n-am întâlnit copil mai mare sau mai mic care să nu se bucure când deschide acest inedit Calendar de Advent.


sursă foto


sursă foto
   Inspirați de cărticica aceasta și de poveștile ei minunate, de primii fulgi de nea, am parcurs primele zile ale acestui decembrie atât de special. În primul an în care ne putem bucura cu toții de zăpadă, de brad, de jucării, fiecare zi se umple de alte și alte clipe frumoase.

   Prima jucărie pe care am făcut-o e un globuleț în care ninge cu fulgi de zăpadă și steluțe aurii. Se adunaseră printre lucrușoarele noastre o mică jucărie om de zăpadă, un borcănel, aveam sclipici auriu și steluțe, am mai adăugat niște fulgi de cocos și un strop de spirt și am obținut un glob unic - Noapte de decembrie :).






  Următoarea jucărie pe care am făcut-o e un brăduț din carton. Aici a funcționat munca în echipă. Mama a găsit ideea, tati și copilul au dat o nouă viață unei cutii de Lego. Apoi, în pași mici, mama și puiul cel mare au ornat brăduțul. Și, când credeam că e gata, din cutia cu materiale, tatăl a cules singurul nasture în formă de stea roșie și l-a fixat cu un bold în vârful bradului.

  Am folosit, deci, carton, hârtie colorată, steluțe aurii, abțibilduri în relief, mici decupaje în formă de globulețe și fulgi de zăpadă (de pe ambalajele abțibildurilor), un nasture, nucă de cocos - zăpadă ninsă pe brad.
  Băieții au măsurat, au tăiat, au lipit ce a fost mai greu. Abțibildurile au trezit atenția tuturor (inclusiv Mariei, care a decis să afle de ce sunt așa, în relief, și le-a desfăcut pe unele). Aveau motive specifice (cizmulițe, fulgi, brazi, Steaua Crăciunului) și erau amuzante prin volumul lor. Cu ajutorul meu, Matei a dichisit brăduțul și a constatat că arată a brad veritabil, doar niște luminițe lipseau.












   Din raftul cu jucării, am scos și o căsuță lucrată din traforaj și ne-am imaginat că e casa bunicii, cu bradul cel mare din curte, cu luminile aprinse, așteptând colindătorii
.

   În final, am decis că vrem să repetăm experiența. Mâine vom lucra felicitări pentru cei dragi. Am adunat din rafturi câteva cărți cu idei de crafturi și am hotărât că, de data aceasta, vom folosi și creativitatea noastră, dar și ideile istețe ale celor de la Editura Usborne, tot îl făcuseră pe cel mic să scoată sunete de admirație. Singura problemă e să-i găsim ceva potrivit și Mariei, e și ea cititor fidel și e musai să alegem cărțile cele mai cartonate, mai ... cu sunete, să aibă mult de lucru și să ne dea răgazul  de a duce la bun sfârșit două-trei felicitări.